Despre frumusetea uitata a vietii

Luna trecuta am primit cadou de la cativa foarte dragi prieteni mai literati - 2 carti: "Despre frumusetea uitata a vitetii" de Andrei Plesu si "Casa Verde" de Mario Vargas LLosa, castigator al premiului Nobel pentru literatura in 2010. Fiind preponderent o devoratoare de literatura de specialitate economica si spre dezamagirea mamei prea putin initiata in literatura clasica si filozofie, dar totusi avida in ultimul timp de o lectura buna m-am apucat sa citesc imediat dupa ce m-am despartit de grup cartea scrisa de Plesu care se doreste a fi- si dupa parerea mea chiar este-un "compendiu de intelepciune cotidiana". Andrei Plesu si-a asternut gandurile sale asupra unor subiecte esentiale ale vietii peste care reusim cu mare success sa trecem rapid fara sa ne rezervam un timp de reflectie. Pentru ca imi cunosc limitele, nu imi propun sa fac vreo nota asupra editiei, doar o recomandare catre cei mai putin initiati in lectura lui Plesu si ce recomandare mai buna decat cateva paragrafe care, cel putin pe mine m-au impresionat prin simplitatea si totusi profunzimea lor:
Cap II - Despre lucrurile cu adevarat importante textul care da si numele cartii;"Despre frumusetea uitata a vietii": "Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac demult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice(..).Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, sunt hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati (...). Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica este un inventar de urgente minore.(..). Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie (..) Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutiile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii (..).Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia (..).Ma misc de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate (..) Placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza, de vina e, in primul rand, umoarea proprie(..). Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua (..) traim sub presiunea multipla a necesitatii. Nu mai avem puterea de a admira si lauda splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii (..). Exista pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? (..). Da, cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi."
Tot din acest capitol, "Insensibilitatea cotidiana" vorbeste despre "incapacitatea de a fi contemporan cu experientele proprii" pentru ca ne concentram prea mult si prea des fie "melancolic, pe necazuri trecute, fie suntem preocupati de dificultati viitoare" si in acest fel "iei fiecare lucru drept altceva decat este si anume drept ceea ce fac din el spaimele si reveriile tale (..) Nu suntem capabili sa recunoastem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luam drept fericiri satisfactii de mana a doua si drept nefericiri mici crize de indispozitie. Intalnim oameni extraordinari si nu percepem sansa de a-i fi intalnit. Traim imprejurari spectaculoase si nu citim in ele amprenta destinului (..). Traim stins, inapti sa distingem intre esential si accesoriu, intre circumstanta decisiva si accidentul co-lateral. Traversam un peisaj luxuriant fara sa-i recunoastem anvergura si sensul. Suntem subiectii unui acces perpetuu de neatentie. Insensibili la registrul inaparentului, gata sa uitam ceea ce ne contrariaza, nu ne mai lasam tulburati decar rar, de cateva ori in viata, sub socul, nelumesc, al unor iubiri, euforii sau suferinte insuportabile."

Beautiful Barcelona - Sept 2007